2015 – Anul European pentru Dezvoltare în România

IMG_20150217_100233

Cam pe ultima sută de metri am aflat de evenimentul de lansare a Anului European pentru Dezvoltare în România, așadar azi de dimineață, după lupte grele cu un somn ambițios, am reușit să mă adun și să ajung la Biblioteca Națională a României, la 9 fix, fix când începeau treburile sau povestitul, pentru că tema evenimentului a fost Storytelling – power to the people in international development.

La început au povestit Bogdan Aurescu – Ministrul Afacerilor Externe, Angela Filote – Șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România și Olivia Baciu – Președintele FOND, câte puțin despre ce se dorește de la acest an si Programul RoAid. Recunosc că am fost distrasă în timpul discursurilor către zona unde se făceau fotografii cu mesaj și m-am aventurat la vreo două, timp în care mi-am lăsat minunata plăsuță (de la Atelierul de pânză) primită la înscriere, pe scaun. Când m-am întors nici scaun, nici plăsuță… cu cin’ să te cerți la așa eveniment? Noroc că am prieteni darnici și tot am plăsuță în final.

2015-02-17 19.43.272015-02-17 14.19.46

Au fost introduși Ambasadorii Solidarității Internaționale: Andreea Raicu (ghidată de “Be the change you want to see in the world”… God I’m sick and tired of this quotation), Ștefan Mihalache…. pam-pam aka Connect-R, care ne-a transmis un mesaj video fiind la concerte în America și probabil mai puțin cunoscutul Horațiu Țicău, antreprenor, co-fondator CROS – Learning House și Universitatea Alternativă.

Pauză de păpat un croissant, băut o cafeluța, întâlnit oameni pe care nu i-am mai văzut de timp bun.

În cea de-a doua parte au început poveștile care mi-au făcut cu ochiul în agendă.

Silvia Cambie (consultant internațional în social media și comunicare strategică) a vorbit despre importanța social media în crearea de povești și despre puterea ascendenta a mobilului. A prezentat 2 studii de caz: primul despre povestea unor avioane Doctors Without Borders din USA care nu puteau ateriza în Port-au-Prince în urma cutremurului din Haiti, traficul aerian fiind controlat de US Air Force. Au transmis asta printr-un tweet care a fost recepționat de Ann Curry, TV host și care prin tweeturi și retweeturi a ajuns sa îi menționeze pe US Air Force, punând presiune și în cele din urma cele două avioane au reușit să aterizeze.

Al doilea studiu de caz s-a referit tot la Twitter care în timpul revoltelor din Egipt, când accesul la internet a fost blocat, a creat o linie telefonică la care aceaștia puteau suna lăsând mesaje vocale ce se transformau automat în tweeturi cu #Egypt.

Următoarea pe lista povestitorilor a fost Lina Ben-Mhenni, autoarea blogului “A Tunisian Girl”, activist pentru libertate și democrație, nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace datorită contribuției sale la revoluția tunisiana. Și chiar dacă oamenii aceștia sunt eroi în poveștile lor, sunt oameni, Lina declarând că nu-i este frică să transmită din zone pline de violență, unde zboară gloanțe pe lângă ea, dar încă are emoții când trebuie să vorbească în fața unui public. Lina nu s-a oprit odată cu schimbarea regimului ci continuă să critice pe blog, chiar și după ce a fost bătută de nenumarate ori de poliție, și-a pierdut rinichii, a facut 2 ani dializă, în prezent în Tunisia are permanent gardă de corp, iar un prieten jurnalist a fost răpit si încă nu a fost găsit.

Laurențiu Colintineanu și Ioana Moldovan, ambii câștigători ai Superscrieri pentru jurnalism multimedia, respectiv fotojurnalism au ținut să-și prezinte munca prin mai puțin cuvinte și au proiectat un trailer al filmului realizat în Etiopia pentru a prezenta situația de acolo (deși discursul lui Laurențiu a fost cel mai aproape de un discurs public, o glumița/poveste de început pentru atras, pe subiect, legătura cu actualitatea punctând diferența dintre ce ar trebui să fie jurnalismul și ce este în România.)

Roland Hermann, un stomatolog român ce și-a oferit meseria pentru populații din Brazilia, Nepal, Guyana Engleză, Ciad care nu aveau acces la astfel de tratamente. Și a avut povești frumoase și interesante, dar mai puțin talent la povestit. A încercat să transmită poveștile dincolo de sărăcia și violența în care trăiesc. Ar fi ieșit un discurs pe cinste cu puțin ajutor. Dar ajutorul lui acolo e mai de folos.

Ultima pe care am mai ascultat-o cu atenție a fost Libby Powell
, CEO și co-fondator “On our Radar“, fiind în top 50 femei inovatoare în jurnalism digital. Povestea ei ca jurnalist internațional a început în ziua în care a împlinit 28 de ani, în Sierra Leone și mereu când voia să transmită un articol care să aibă impact își imagina publicul… pe care-l cunoștea bine și-l vedea exact la masă dimineața, la o cafea, cu suplimentul The Guardian în mână.

Oamenii aceștia au pus astăzi în fața noastră o infimă parte din munca lor, dar internetul ne dă oricând posibilitatea să verificăm ce mai fac, ei și altii ca ei… și de ce nu să luăm inițiativa și să facem și noi puțin mai mult pentru dezvoltarea globală. Putem începe prin a fi atenți când vin și ne vorbesc.

De-a lungul anului MAE împreună cu PUND (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare) vor mai face diverse evenimente de informare, conștientizare și creare de oportunități de implicare. Chiar în martie vor lansa un call de proiecte special dedicat campaniilor de comunicare pentru AED2015.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s