Well… Summer Well

Anul trecut la Beck’sperience The Noisettes ne lasa pe toti masca. Dupa o asteptare de 2 ore in ploaie eram fascinati de solista, ne placea totul, chiar daca era o trupa de care nu auzisem foarte multe. Acum vreo 2 luni am aflat ca revin in Bucuresti la Summer Well Festival asa ca evenimentul a trecut pe To-Do-List. Intre timp s-a afisat line-up-ul general si alti confirmati erau Plan B a caror poveste despre Defamation of Strickland Banks o tot ascultam de ceva vreme. In rest ma cam depaseau numele din lista. Ii mai stiam pe cei de la Interpol, dar nu atat de mult incat sa merg pentru ei la festival.

Dar pentru ca The Noisettes si Plan B erau un must de vazut vara asta si pentru ca imi place sa ascult/vad trupe noi sau pe care nu le stiu am ajuns si la Summer Well.

In prima zi am ajuns la Mystery Jets care au fost ok, dar care ne-au pus pe ganduri referitor la situatia solistului… si ne-am tot gandit noi cate sanse ar avea o persoana cu handicap sa aiba asa succes in Romania.

Si pentru ca urma concertul The Noisettes au inceput alte intrebari: cum va fi imbracata tipa? pe unde se va cocota? din ce pozitii noi va mai canta? Well… a fost superba din toate punctele de vedere. Toti arata super bine pe scena si se coordoneaza foarte bine, dar din momentul in care intra Shingai nu prea mai reusesti sa te uiti la ceilalti membri ai trupei, poate doar atunci cand mai canta pe langa ei. Si a fost bestiala si acum. A cantat topaind, alergand, intinsa pe boxe, facand roata, printre picioarele chitarstului, in carca bodyguard-ului, pe gard.

Noi speram la mai multe melodii pe care le-am auzit anul trecut, abia asteptam Atticus, dar intr-o ora au incercat sa combine cele mai cunoscute cantece de pe cele 2 albume, dar si cateva melodii noi si au incheiat cu Never Forget You si cu promisiunea ca se vor intoarce. I really hope so 😀

Si in scurt timp ma aflam in pozitia in care doar eu stiam de Plan B, din grupul cu care eram (stiau doar She Said), si incercam sa descriu ce canta.  Dar s-a intamplat ceva ce si pe mine m-a lasat speechless. Ma exprimam doar in onomatopee si scurte exclamatii de uimire. S-a intamplat ca Faith SFX sa faca intro pentru Plan B. Adica acest tip care face beatbox demential si de care nu ma mai saturam.

Introdusi intr-un mare fel au intrat si Plan B, initial cu mici probleme de sonorizare la vocal, dar care dupa vreo 2 melodii s-au remediat. A fost un concert ascendent. Ca necunoscator primele melodii nu te-ar fi extaziat foarte tare, motiv pentru care am fost si singura care a ramas pe metereze in fata scenei, dar nu mai conta cand au cantat Prayin’ si The Recluse. Iar bis-ul a fost mega tare inceput de una din tipele din backing vocals care inca de la primele note mi-a facut pielea mai rau ca Andrei la Romanii au Talent. A revenit si Faith SFX si-am avut parte de Stand by Me varinat dubstep, dar si Kiss from a Rose adaptata cu beatbox. Si pe scena era mare nebunie, sarituri, se impingeau, iar cei doi chitaristi au facut super atmosfera cu miscarile sincron. The big regret e ca n-au cantat si End Credits. Stiu ca e piesa Chase and Status cu Plan B, dar mergea cu Faith SFX si-as fi topait si mai tare.  And I kind of like the bad boy attitude!

Here you have The Story So Far

Si uite asa s-a incheiat foarte happy seara, cu woooob wooob beatbox intiparit pe cirumvolutiuni.

A doua zi de festival nu a contat foarte tare. M-am dus cu aceeasi dorinta de a acorda credit tuturor trupelor si de a lua ce mi se pare mai dragut de la fiecare. The Raveonettes  au cantat fara solist, care se pare ca avea ceva probleme medicale, dar abia mi-au smuls ceva aplauze. The Wombats au fost ceva mai energici si parca au inspirat un pic chef de dans. Iar cei mai asteptati, Interpol, m-au lasat fix… asa cum eram inainte sa inceapa sa cante, fara nicio emotie. Asa cum ziceam nu-i stiam foarte bine, dar toate melodiile imi sunau la fel, pe scena erau statici, necomunicativi, solistul n-avea nicio expresie. Asa ca ziua a fost liniara, fara sa ma atraga ceva in mod deosebit.  A fost mai mult o zi de relaxare, de vazut imprejurimile, de facut poze, de stat la palavre… pentru ca locul de desfasurare a fost intr-adevar unul care oferea oportunitatea sa te bucuri si de imprejurimi.

Perioda de indie s-a cam dus pentru mine…they all sound the same. Now dubstep is the new black 😛

PS: Daca mie imi place, nu trebuie sa placa si la restul cum nici ce le place altora nu trebuie sa-mi placa si mie neaparat. Si-s greu de convins ca ceva nu e asa cum zic… pentru ca astea-s gusturile mele…full stop

PPS: Video by Mahmur.info

Funny fact: citand un amic: ” Daca ar da acum o bomba la Summer Well ar disparea toti hipsterii din Romania.”

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s