Fusul e dilema…

Intr-o zi calduroasa, de inceput de toamna, niste oameni cu dorinta de mai bine in suflet s-au gandit sa organizeze in mijlocul targului un frumos concert pentru locuitorii orasului care vor sa asculte muzica buna, dar si care vor sa recicleze aparatele electrice si electrocaznice care le prisosesc ori becurile arse.

Si s-au gandit ei ca ar fi frumos ca pe afis si pe scena sa apara: Mahala Rai Banda, Timpuri Noi, Al Jawala, Zdob si Zdub si Pheonix (in ordinea intrarii in scena). Eu mi-am dorit sa ajung inca de la inceput pentru ca doream sa aud si cele doua trupe mai putin cunoscute pe la noi, Mahala Rai Banda si Al Jawala, care canta muzica tiganeasca ori cu influente de genul asta. Si bine am facut ca am mers caci au fost foarte faini si ritmurile atat de imbietoare incat, cel putin eu, nu m-am putut abtine de la a dansa. In jurul meu numerosi tineri/copii care nu prea stiau cum sa reactioneze, sa danseze, sa nu danseze, oare mai suntem cool daca parem interesati de genul asta de muzica?

Intre cele doua trupe mentionate mai sus au cantat Timpuri noi care au insufletit cam tot publicul prezent, in dubiu sau nu. Nu cred ca trebuie sa dau detalii despre prestatia lor pe scena, doar se stie ca sunt buni. Al Jawala au calmat un pic spiritele prin cele doua saxofoane, care sunau foarte bine.

Dupa un an, de la Stufstock 2007, i-am revazut pe Zdob si Zdub. Nu stiu de ce mi s-a parut ca au cantat putin, poate pentru ca am topait tot concertul si-mi plac prea tare..si tot ce place se termina parca mai repede. Alaturi de mine se aflau si doua tipe cu copiii lor, un baiat si o fetita care nu aveau mai mult de 5-6 ani, dar care s-au zbenguit la fel de mult ca mine si erau atat de frumosi. Bineinteles ca erau si fetele carora li se scurgeau ochii dupa Valerica, care “chiar daca s-a mai ingrasat, tot bine arata”. Recunosc ca si eu am balit un pic dupa basist :P. La final voia buna se instaurase in toti porii nostri.

Si pe scena urma sa intre monstrul sacru, Phoenix. Obisnuita cu modelul concertelor lor din ultimul timp, ne-am gandit ca o jumatate de ora sa luam pauza de un suc, o gustare…Si bine am facut, caci dupa ce au reglat sunetul asa cum numai Pheonix stie sa o faca au pornit acordurile melodiilor mai mult decat cunoscute. Insa…Rusine!…Rusine!…se auzi la prima pauza dintre melodii, adresat baietilor de la sunet. Omul, Nicu Covaci, avea un fus in monitor (recunosc ca n-am treaba cu tehnica de genul asta si nu stiu ce-i ala fus – cine stie sa-mi explice si mie, va rog – dar alaturi de Tudor ne-am tot dat cu parerea, daca torcea niste lana sau venisera din Germania si schimbasera fusul orar si de fapt in monitor ii auzeau pe Zdob si Zdub, intrebandu-se Covaci de cand are vocea asa buna). Apoi nu se auzea in monitor: “Invatati oamenilor sunet” ii fura spusele. Din cate stiu eu oamenii de la Stage Expert is destul de profi si au ceva cunostinte in domeniu. Mai tarziu am aflat ca reglarile de sunet se inregistrau digital si ramaneau asa cum au fost stabilite…de ei…la sound check. Insa domnul Covaci nu isi da seama ca vocea lui nu mai este atat de in forta ca pe vremuri si d’aia nu se aude. Se simte din plin lipsa lui Baniciu, a lui Mani Neumann si mai nou a lui Josef Kappl.

Dar cativa din public au fost destul de inspirati si fani ai formulei de succes a trupei si au adus pancarde pe care era scris numele fiecaruia: Covaci, Baniciu, Neumann, Kappl, Tandarica, dar si una pe care erau trecute cele trei nume care probabil i-au mai scos cateva fire de par alb, prin parti, lui Covaci: Baniciu, Neumann si Kappl. Daca la concertul de la celebrarea Casei de cultura Grigore Preoteasa, cand publicul ii striga numele lui Baniciu, Covaci canta in microfon “ba-ni-ci-un-ba-ni-ciu”, acum a fost mai domol si a spus ca daca fanii doresc sa multumeasca celor care au contribuit la succesul Pheonix acestia ar trebui sa umple Piata Revolutiei cu pancarde.

Oricum, separat si Baniciuc si Neumann+Kappl (ascultati Farfarello!) fac o treaba buna si fanii lor ii asculta fara a tine cont de divergentele iscate intre membrii Pheonix.

Si cu fusul in minte mi-am continuat eu noaptea pe Motoare, unde am ras de un anume individ, Octav, de ma dor si acum falcile.

Frumos mai e Bucurestiul noaptea.

Advertisements

2 thoughts on “Fusul e dilema…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s