De ceva ani m-am tot uitat la American Idol, X Factor, Y country Got Talent, Megastar, Alege A.S.I.A. si ce alte show-uri de genul asta au mai existat. Pentru ca imi place muzica si pentru ca imi place sa aud voci bune, foarte bune si exceptionale (nu pot spune acelasi lucru si despre abilitatile mele vocale) si pentru ca un show bun este cel care augmenteaza placerea produsa de artisti.

Nu stiu daca este o chestie pur romaneasca sau omeneasca sa ne dam cu parerea de parca am fi experti in orice domeniu, dar clar suntem o natie care stie multe. Asa ca pe langa politica si fotbal (mai rar alte sporturi… eu mai prestez cu vocea ridicata si pe la meciurile de handbal) putem adauga cu bucurie si muzica.

Am urmarit de la prima emisiune Vocea Romaniei pentru ca stiam formatul de la sora americana The Voice si cel mai mult m-au atras auditiile pe nevazute si mi s-a parut o oportunitate tare faina pentru oamenii pe care nu-i ajuta foarte mult fizicul – de la alte showuri se cunoste cum au fost judecati multi la prima vedere, cel mai bun exemplu fiind Susan Boyle.

Long story short au fost alesi 48 de oameni cu voci buni care in cele din urma s-au redus la 4. Cu antrenori care au luat sau nu decizii bune, cu votanti care au ales  pentru ca-i mai mult sau mai putin chipes, cu melodii care s-au potrivit sau nu… si totusi cu multa munca depusa. Si vine finala si cele mai bune 4 voci presteaza solo, cu antrenori, cu vedete si in acelasi timp pe retelele sociale lumea isi da cu parerea si-si sustine favoritii. Si sa te fereasca sfantu’ sa intri in tastatura “socialilor”, iar Twitter este cu coronita premiantul rautacismelor.

Pe mine nu m-a impresionat show-ul final. N-am avut niciun candidat favorit: Cristian nu mi-a placut niciodata, Dragos mi-era cam indiferent, Stefan arata bine uneori (in smoking-ul de la final de exemplu), dar nu are cea mai curata interpretare, iar la Iuliana mi-a placut vocea, dar cam plata… Irina imi place mai mult. Melodiile alese pentru a fi interpretate m-au plictisit teribil si nici celelalte elemente de show n-au avut nimic sclipitor (nu tu ceva decor diferit, lumini, baletul a purtat aceleasi costume din alte editii si care oricum au fost create si mega puratate la Dansez pentru tine, coregrafiile fara nimic atragator). Mai interesante mi s-au parut melodiile lui Catalin Dobre cu Cabron si Liviu Teodorescu cu Lukone si DeMoga pentru ca au adus putina miscare.

Nu contest valoarea pieselor alese, dar trebuie sa ne gandim ca oamenii care le-au consacrat le-au si trait si ca nimeni nu poate avea acelasi efect. Mi s-ar fi parut adecvat ca una din piesele din finala sa fie compuse de antrenor si artist exact in stilul potrivit fiecaruia si atunci am fi vazut daca este o voce buna reprezentativa pentru Romania. Pentru ca asteptarile presupun ca sunt ca aceasta voce sa fie si internationala, sa fie difuzabila la radio si televiziuni, sa se auda de ea de la Bucuresti la Vascauti si-n codru’ verde, si de la Helsinki la Helsinki… asa ca melodiile trebuie sa fie catchy, moderne, sa vanda (in loc de Time Of My Life din Dirty Dancing de ce nu un Time Of My Life de la Green Day daca asta era mesajul?) si sa fie prestat de o imagine moderna. Pana la urma si imaginea conteaza la fel de mult. Am fi ipocriti sa spunem ca nu, pentru ca toti admiram superba voce a Monicai Anghel, de exemplu, dar cati ii cumparam albumele, nici macar gratis nu le descarcam de pe net.

Si romanu’ s-a nascut poet, nu interpret asa ca majoritate alege cu ochiul mai mult decat cu urechea. Eu ma bucur pentru Stefan si sper sa aiba o continuare care sa-l aduca in atentia unui public cat mai eterogen, cred ca si Iuliana ar fi fost un produs bun de prelucrat pentru o cariera internationala, dar chiar daca nu a castigat cu siguranta multi se vor ocupa si de ea. Si pentru ca nu am votat nu ma dau dezamagita de alegerea publicului. Chiar daca sunt multi suparati acum in super scurt timp o sa le treaca, or sa uite si vor fi dezamagiti de altceva (alt lucru la care romanul e bun, sa se planga) sau poate chiar o sa le placa dupa o vreme. Gusturile si opiniile difera, unde ar mai fi originalitatea, creativitatea, diversitatea si mai ales distractia daca toti am gandi la fel si ne-ar placea aceleasi lucruri… atunci am face chestii noi ca sa fim speciali – suntem toti niste hipsteri tre’ sa recunoastem .

Pana se termina anul, la rascruce si oricand dupa ascultati ce muzica va place si, mai ales, bucurati-va de ea, mergeti la concerte, nu e nimic mai intens ca atmosfera din fata scenei!

Joi seara a fost o noua sesiune de Public Confessions marca Urma in The Silver Church. De data asta mi-a parut rau ca trupa a intrat in cercul vicios al concertelor din Bucuresti – publicul ajunge mai tarziu pentru ca stie el ca trupa incepe mai tarziu decat ora anuntata si trupa incepe mai tarziu pentru ca publicul nu ajunge la timp – si a trebuit sa asteptam 45′ peste ora anuntata de incepere a concertului, dar erau oameni care au venit de la ora de intrare anuntata, 21:00… faceti voi calculul. Si desi am auzit cateva voci in juru-mi care spuneau ca s-au plictisit asteptand au trecut repede la starea de bucurie cand au intrat baietii pe scena.

Poate am fost eu la prea multe concerte ale lor si astept mereu si mai mult, dar joi am simtit prea putin din ce pot oamenii aia. Jimmy a stat cam in umbra si desi a avut superbele solo-uri mi-au lipsit efectele vocale (la aniversarea de 8 ani parea un Will.I.Am romanesc), iar solo-ul de tobe a durat doar 5 minute si ala este momentul pe care il astept cel mai mult la un concert Urma.

Pe de alta parte Mandela a reusit inca o data sa ma trimita departe pe dealuri si munti la inceputul piesei Cine iubeste si lasa. Dar de data asta am ascultat piese pe care nu le-au mai cantat de mult timp live: All Of Myself (multimim Transp) si Inner Demon – un pic reorchestrata si cu ceva versuri schimbate.

La finalul celor 2 ore estuvimos todos bien si cel mai probabil cu chef pentru noi confesiuni publice.

De ce? Pentru ca prefer un concert intr-o piata decat la Ateneu, pentru ca e mai fascinanta imaginatia/mesajul unui graffer decat peisajele si portretele de la MNAR, pentru ca mergand pe stradutele laturalnice ale unui oras il descoperi asa cum este.

31 august este Ziua Limbii Romane si cu drag niste oameni au organizat concerte in Bucuresti si Chisinau. Si asta este o dovada a cat lupta oamenii aia de peste Prut sa vorbeasca limba romana. Si mi-ar placea sa cred ca cei din Bucuresti prezenti la eveniment o iubesc la fel de mult si nu abia se intorsesera de la sesiunea de toamna a bac-ului. Pentru a ramane in zona patriotica trebuie sa-mi exprim respectul pentru Subcarpati si pentru ideea de a combina muzica traditionala romaneasca cu beat-uri moderne astfel incat copiii astia care s-au nascut cu hip-hop pe post de cantec de leagan sa se mai deschida si sa afle putin cate putin cu ce se mananca Romania. Si asa de bine se potriveste vocea lui Bean incat sunt sigura ca si bunica l-ar iubi (hmm… challenge accepted for me. Maine bunica va asculta Subcarpati).

De ce street calling? Pentru ca stau in Pantelimon… unde istoriile de dupa blocurile gri depasesc realitatea. Si unde niste oameni inspirati s-au gandit sa aduca o felie de cultura. Si astfel s-a nascut sediul Make A Point unde in fiecare joi se proiecteaza cate un film si care mai face sa se intample si intalniri faine in parcul Morarilor (btw.. trebuie sa veniti pe 17 septembrie). Eu am aflat de curand (stiu, rusine mie), dar acum daca stiu trebuie sa spun mai departe, asa ca un ochi aici pe site ca sa va lamuriti cum vor oamenii astia sa aduca lumea din centru Bucurestiului sa descopere frumusetea si utilitatea zonelor periferice.

Ne vedem pe strada!

Dar pentru ca The Noisettes si Plan B erau un must de vazut vara asta si pentru ca imi place sa ascult/vad trupe noi sau pe care nu le stiu am ajuns si la Summer Well.

In prima zi am ajuns la Mystery Jets care au fost ok, dar care ne-au pus pe ganduri referitor la situatia solistului… si ne-am tot gandit noi cate sanse ar avea o persoana cu handicap sa aiba asa succes in Romania.

Si pentru ca urma concertul The Noisettes au inceput alte intrebari: cum va fi imbracata tipa? pe unde se va cocota? din ce pozitii noi va mai canta? Well… a fost superba din toate punctele de vedere. Toti arata super bine pe scena si se coordoneaza foarte bine, dar din momentul in care intra Shingai nu prea mai reusesti sa te uiti la ceilalti membri ai trupei, poate doar atunci cand mai canta pe langa ei. Si a fost bestiala si acum. A cantat topaind, alergand, intinsa pe boxe, facand roata, printre picioarele chitarstului, in carca bodyguard-ului, pe gard.

Noi speram la mai multe melodii pe care le-am auzit anul trecut, abia asteptam Atticus, dar intr-o ora au incercat sa combine cele mai cunoscute cantece de pe cele 2 albume, dar si cateva melodii noi si au incheiat cu Never Forget You si cu promisiunea ca se vor intoarce. I really hope so

Si in scurt timp ma aflam in pozitia in care doar eu stiam de Plan B, din grupul cu care eram (stiau doar She Said), si incercam sa descriu ce canta.  Dar s-a intamplat ceva ce si pe mine m-a lasat speechless. Ma exprimam doar in onomatopee si scurte exclamatii de uimire. S-a intamplat ca Faith SFX sa faca intro pentru Plan B. Adica acest tip care face beatbox demential si de care nu ma mai saturam.

Introdusi intr-un mare fel au intrat si Plan B, initial cu mici probleme de sonorizare la vocal, dar care dupa vreo 2 melodii s-au remediat. A fost un concert ascendent. Ca necunoscator primele melodii nu te-ar fi extaziat foarte tare, motiv pentru care am fost si singura care a ramas pe metereze in fata scenei, dar nu mai conta cand au cantat Prayin’ si The Recluse. Iar bis-ul a fost mega tare inceput de una din tipele din backing vocals care inca de la primele note mi-a facut pielea mai rau ca Andrei la Romanii au Talent. A revenit si Faith SFX si-am avut parte de Stand by Me varinat dubstep, dar si Kiss from a Rose adaptata cu beatbox. Si pe scena era mare nebunie, sarituri, se impingeau, iar cei doi chitaristi au facut super atmosfera cu miscarile sincron. The big regret e ca n-au cantat si End Credits. Stiu ca e piesa Chase and Status cu Plan B, dar mergea cu Faith SFX si-as fi topait si mai tare.  And I kind of like the bad boy attitude!

Here you have The Story So Far

Si uite asa s-a incheiat foarte happy seara, cu woooob wooob beatbox intiparit pe cirumvolutiuni.

A doua zi de festival nu a contat foarte tare. M-am dus cu aceeasi dorinta de a acorda credit tuturor trupelor si de a lua ce mi se pare mai dragut de la fiecare. The Raveonettes  au cantat fara solist, care se pare ca avea ceva probleme medicale, dar abia mi-au smuls ceva aplauze. The Wombats au fost ceva mai energici si parca au inspirat un pic chef de dans. Iar cei mai asteptati, Interpol, m-au lasat fix… asa cum eram inainte sa inceapa sa cante, fara nicio emotie. Asa cum ziceam nu-i stiam foarte bine, dar toate melodiile imi sunau la fel, pe scena erau statici, necomunicativi, solistul n-avea nicio expresie. Asa ca ziua a fost liniara, fara sa ma atraga ceva in mod deosebit.  A fost mai mult o zi de relaxare, de vazut imprejurimile, de facut poze, de stat la palavre… pentru ca locul de desfasurare a fost intr-adevar unul care oferea oportunitatea sa te bucuri si de imprejurimi.

Perioda de indie s-a cam dus pentru mine…they all sound the same. Now dubstep is the new black

PS: Daca mie imi place, nu trebuie sa placa si la restul cum nici ce le place altora nu trebuie sa-mi placa si mie neaparat. Si-s greu de convins ca ceva nu e asa cum zic… pentru ca astea-s gusturile mele…full stop

PPS: Video by Mahmur.info

Funny fact: citand un amic: ” Daca ar da acum o bomba la Summer Well ar disparea toti hipsterii din Romania.”

Cam la concluzia asta am ajuns azi-noapte dupa o incursiune in cateva cluburi din Bucuresti. Rezumatul e cam asa: desi exista muuulta muzica noua, tot aia veche este preferata si peste tot cam aceeasi; lumea se inghesuie in aceleasi locuri; rockerii danseaza pe cele mai diverse ritmuri (daca ar auzi hipsterii din control muzca din iron city s-ar zbarli ca mata cand o bagi in apa); din ce in ce mai mult aer inrespirabil.

Ori am mers suficient in cluburi, ori is mai pretentioasa, dar pana la vara cand voi ajunge sa dansez pe plaja cred ca ma limitez la concerte.

Vrei sa schimbi? Schimba cu ART Fusion!

Ce este Attic Sale?

Attic Sale este un eveniment social de fundraising unic, propus de A.R.T. Fusion, in care tu esti personalul principal! Aici tu esti cel care face o diferenta in viata sociala a grupului tau de prieteni, tu esti cel care contribuie la atingerea unei cauze social-educationale – sustinerea continuarii activitatilor educationale ale  Asociatiei A.R.T. Fusion.

Attic Sale face parte dintr-o campanie de fundraising mai ampla initiata de Asociatia A.R.T. Fusion, „Dedicat tinerilor! Sustinut de prieteni!” prin care A.R.T. Fusion doreste sa contribuie in continuare, cu aceeasi daruire si entuziasm, la dezvoltarea competententelor tinerilor cu ajutorul artei participative: teatru forum, biblioteca vie, animatie stradala.

Attic Sale este un targ de obiecte vechi dedicat celor care iubesc sa isi petreaca ore in sir cautand comori in podul casei sau in dulapul bunicilor, rememorand sau descoperind parfumul vremurilor de alta data.

Daca tot tie nu-ti place ca ziua e prea scurta, ca alergi dintr-o parte in alta de dimineata pana seara, ca lumea e indiferenta la probleme lumii, ca devenim o tara de pesimisti, ca uitam sa ne bucuram de lucruri mici impreuna, atunci e momentul sa spui DA pentru Attic Sale, sa mergi acasa, sa sortezi lucrurile vechi din podul casei de care nu mai ai nevoie si sa le vinzi in spatiul special pregatit de noi la Attic Sale. Noi iti pregatim contextul, tu vii cu lucrurile!

Cand?

In zilele de 19-20 martie 2011, orele 12.00-18.00.

Unde?

Memento Pub & Underbar, str. Sepcari nr 16 (zona Centrul Vechi-Lipscani).

De ce sa participi?

• Daca iti place sa participi la targuri de obiecte vechi si vintage, sa povestesti, sa creezi, atunci tu esti participantul perfect al unui Attick Sale!
• Pentru ca nu ai mai facut de mult curatenie in podul parintilor sau in lada de zestre a bunicii si ai descoperit o multime de lucruri interesante
• Pentru ca poti sa scapi de lucrurile pe care nu le mai folosesti si sa castigi bani de buzunar in acelasi timp
• Pentru ca poti participa impreuna cu prietenii la acest targ
• Pentru ca A.R.T. Fusion iti ofera cel mai “cool spatiu” de intalniri si cea mai buna oportunitate de a contribui si tu la o lume mai buna si plina de oportunitati de dezvoltare pentru tineri
• Pentru ca vor veni foarte multi vizitatori la Attic Sale, iubitori ca si tine de obiecte vechi
• Pentru ca poti sa-ti imbunatatesti abilitatile de vanzator
• Pentru ca e FUN
• Pentru ca si prietenii tai pot sa sustina A.R.T. Fusion alaturi de tine fara nici un efort considerabil

Conditii de participare:

• Poti aduce la targ obiecte vechi sau vintage din urmatoarele categorii: haine, accesorii, bijuterii, obiecte mici precum carti, aparate foto, fotografii, discuri de vinil si chiar obiecte mici de mobilier precum lampi vechi sau aparate de telefon retro
• Contributia ta la sutinerea programelor A.R.T. Fusion este de 50 Ron, taxa de participare la targ (include masa si scaun asigurat de noi)
• Noi iti vom asigura “spatiul” de expunere (masa si scaun, precum si locatia)
• Obiectele sunt prezentate la intrare, verificate si inventariate
• Nu acceptam produse murdare, cu defecte, foarte sifonate, decolorate sau deformate
• Va exista un colt unde puteti aduce haine sau obiecte pentru donatii, diferite de hainele dedicate vanzarii
• Poti participa impreuna cu inca 1 prieten la targ

• Inscrierea in cadrul targului se va face pe baza unui formular de inscrire care poate fi cerut la adresa art_fusion_romania@yahoo.com
• Pentru intrebari, propuneri  sau idei va rugam sa ne contactati la adresa art_fusion_romania@yahoo.com, in atentia Cristinei Stan
• Va rugam vizitati si pagina noastra de Facebook: Attic Sale si ajutati-ne sa ne marim comunitatea! Like us today!   http://www.facebook.com/profile.php?id=100002168040420#!/pages/Attic-Sale/129922633743040

In timpul festivalului Narcis ma tot batea la cap cat de tari is KS si ca abia astepta concertul. Recunosc ca nu stiam mai nimic despre ai atunci, poate 1-2 melodii, dar fara sa stiu ca-s ale lor. Vine seara cu pricina, concert Deus pe o scena, pe cealalta se pregateau KS. Spre sfarsitul concertului Deus tot Narcis ma ia repede sa stam in primul rand. Eu putin sceptica, nu stiu trupa, mi-e ca nu-mi place si nu mai am cum sa scap, dar raman acolo. Nu cred ca mai trebuie sa spun ca m-au fascinat de la inceput (Gino avea salvari ca ai mei ) si am dansat tot concertul.

Parte faina e ca desi nu i-am ales am fost la party in expirat impreuna, si fiind singura treaza eram aia care cumpara din 5 in 5 minute cate 10 tequila. Am avut niste discutii faine cu ei, chiar si despre starea infrastructurii din Romania cu managerul, s-a facut baie in mare la rasarit, o noapte tare faina.

Bineinteles ajunsa in Bucuresti am cautat albume, info si-am tot ascultat si-am sperat la un nou concert. Vara trecuta stiam ca au concert in Balcani, imi imaginam lansarea Kulturhaus cu concert Kultur Shock, dar datele nu prea s-au pupat. Ei au avut concert si la Exit in Novi Sad si in Timisoara, dar nici asa nu prea au vrut runele sa cada bine.

Zilele trecute vad pe Twitter noi date pentru Ljubljiana si Zagreb; dau repede un search pe Facebook si apare tare frumos concert in Bucuresti, pe 5 aprilie in Control. Clubul a confirmat asa ca nu-mi ramane decat sa iau biletul si sa fiu in club cu 2 ore inainte ca sa fiu sigura ca prind loc in fata.

Pana atunci au lansat un nou album, Ministry of Kultur, pe care-l puteti asculta aici, dar nu-s deloc de sarit nici cele mai vechi (daca We Came To Take Your Jobs ar fi avut si Horse Thief si Mastika era my fav almost complete)

Ps: cum mi-s fata descurcareata mi-au trimis si code sa download Ministry of Kultur asa ca mp3-ul meu va fi tare bucuros de muzica noua si faina.

Ajung eu cu vreo jumatate de ora inainte de ora de incepere, aia oficiala, ca a inceput oricum mai tarziu (Si aici e de discutat..exista un fel de cerc vicios in care-s angreanate trupele si publicul. Un fel de oul si gaina, ca nu stiu de la care a pornit: nu mergem de la 9 ca oricum incep la 10 si nu incepem la 9 ca oricum vin pe la 10. Daca pui 10 e 11, asa ca tot acolo ajungi. Trebuie un pic de educatie.) si nu era foarte multa miscare prin club. Plecand de la cele scrise mai sus eram sigura ca la 11:30 va fi plin, ca si asa incepeau sa apara domnitele.

Ne gasim cativa d’astia care mai scriu recenzii de concerte (btw..mi-e tare dor sa scriu una) si ne dam cu parerea despre obictivitate/subiectivitate cand cunosti trupa, despre rating cand scrii si chestii mai picante sau nu de bine. In ultima parte ma recunosc; imi place sa stau in fata, sa observ scena, sa prind priviri cand ceva nu e bine, sa ma stramb la microfonii, sa ma bucur daca se opreste curentul sau microfoanele, daca se falseaza…d’astea care dau putina savoare unui articol…ca de show incendiar, public care a cantat si s-a simtit bine, atmosfera faina scrie toata lumea. Si de obicei ascult ce zic cei din jurul meu, din public, de la inceput pana la final pentru ca astea-s cele mai importante opinii si asa afla si artistu’ ce tre’ sa schimbe si ce nu. Vine si partea mai naspa la atata sinceritate, ca nu toti accepta si invata si nici tu nu vrei sa te pui rau cu ei asa ca merge un compromis.

Eu merg pe sistemul actoricesc…ti s-a daramat casa, ai probleme in familie, in dragoste etc nu mai conteaza: daca nu anulezi si alegi sa fii pe scena, fa-o cum ar trebui. Cei din public dau un ban ca sa se distreze, tu sa-i distrezi, iar tu trebuie sa faci tot posibilul ca ei sa se simta bine si sa nu-ti vada tie problemele.  Poate ca e un principiu dur, dar asa ajungi pe stadion. Cand faci ceva bine vorba circula repede.

Revenind la Kumm a fost intr-adevar clubul plin in timpul concertului, baietii au cantat fain chiar daca vocalul parca abia astepta sa plece acasa. Tobosarul a mai cucerit cateva fane din primul rand, “unchiu’” Iordache la fel de tare, eu tot nu stiu foarte multe melodii, dar imi place tare Curse (e a 2-a oara cand o aud si mi-a placut inca de prima data), multumesc lui Mihail ca m-a lasat sa fac pe fotograful jumatate de concert – scuze celui care a facut selectia, data viitoare daca ma mai lasa promit sa fac mai putine si mai la obiect – am intalnit oameni pe care nu i-am mai vazut de ceva timp bun, m-am cocotat sa hanging on a tree si-am plecat mai devreme decat trebuia (I miss those times when I used to get home at 9:00 am)

PS: Poate v-ati prins ca a fost un pretext Kumm ca sa-mi spun eu frustrarile de mai sus :-p

PS2: Chiar mi-a placut concertul, iar data viitoare vreau si eu “One for each day” si “Beauty Queen”

Clubul este amenajat in locul fostului cinematograf Viitorul, cu un mic bar inaintea salii de concert, garderoba aparent incapatoare, doi baieti maricei la intrare, dar eleganti . Cel mai important e locul de zbantuiala bineinteles, care este destul de mare, mese inalte pe lateral, aerisit chiar si cu multa lume inauntru. Daca frecventati Viking sau Utopia sunt sanse sa recunoasteti din barmani..btw personalul este imbracat in piloti de avion si tare bine le sta (or is just me loving uniforms).

N-o sa scriu despre concert ca am fost la prea multe ca sa mai pot fi obiectiva si subiectiva tot nu pot de data asta, raman inside jokes. Oricum pareau tare veseli si cu chef de cantat. Si s-au auzit si foarte bine, ca sa revenim la club, am recunoscut pe la sunet oameni care au lucrat pe la Stage Expert; jocul de lumini a fost putin obositor si nu prea pentru poze fara flash cum am fi vrut noi, dar nu stiu a cui a fost optiunea.

Si mai dau plus si pentru muzica de dupa concert. Stateam cu sufletul la gura sa vad ce se intampla cu adunarea concertistica (exista fenomenul Clubul Taranului unde imediat ce s-a terminat concertul s-a si golit), dar ne-am apucat noi de zbantuit, au mai indraznit cativa in jur si in curand toate lumea dansa si se simtea bine.

De preturi nu stiu ce sa zic ca am fost pe water mood si n-am consultat meniul nici macar din curiozitate, poate Diana stie mai multe ca ea s-a uitat.

Oricum eu m-am simtit fain si sigur ma mai duc, de fapt ma duc clar ca vineri e concert Dekadens, asa ca daca v-am convins putin ne vedem acolo.

In ultima vreme am inceput sa ascult din ce in ce mai mult radio, mai mult Guerrilla. De ce? Cel mai important motiv este ca aud melodii noi. Exista destule sanse sa stiu o parte din playlist, dar niciodata pe tot. Asa ca mereu apare cate ceva care imi atrage atentia si poate chiar ma face sa retin versuri, sa o caut mai apoi si sa o ascult si cand vreau eu. Si chiar daca stiu melodia este foarte posibil sa fi uitat de ea si sa fie o amintire placuta. (La Guerrilla e fain si ca rad singura pe strada/tramvai etc. )

In plus daca vreau sa ascult un anumit gen de muzica mi-e mult mai usor sa gasesc un radio in stilul respectiv (online mai mult) si asa ascult si artisti pe care nu-i stiam si de care probabil as fi aflat cu greutate sau deloc. Spre exemplu ascult DnBRadio pentru drum’n'bass sau de Craciun cand faceam bradul am preferat ProFm X-mas pentru ca nu prea detin colinde.

In plus mi se pare ca oamenii care fac radio iubesc cel mai mult muzica. Sau cu ideea asta am ramas dupa ce am vazut “The Boat That Rocked”.  Trebuie sa stii atatia artisti, istoriile lor, toate discografiile, pe la ce trupe au migrat sau nu. Si toate astea din stiluri muzicale diferite. Pentru ca atunci cand iubesti muzica, creatia in sine, nu prea ai bariere si stii sa apreciezi munca artistului.

Eu tare imi doresc sa am timpul necesar sa ascult tot ce gasesc in fiecare zi nou pe retelele sociale sau sa dau “stumble” doar pe site-uri cu muzica.

BTW…daca nu stiati de Vodpod e o chestie tare faina unde poti colecta clipuri si poti urmari alti useri care pun diverse video-uri…inca un mod de a gasi muzica noua, so thumbs up.